Identitatea Creștină - Reflecții

Identitatea creștină – reflecții

Tipuri de identitate

Identitatea se referă pe de o parte la ideea de a fi identic, asemănător cu cineva, iar pe de altă parte la ideea de diferențiere de celălalt, de unicitate. 

Fiecare suntem deținătorii unei identități individuale. Ne naștem într-o familie care ne dă un nume, de la care moștenim caracteristici fizice și psihologice și care ne determină apartenența la un anumit grup social. Pătrunderea în lumea socială a ființei umane, prin naștere, e însoțită de aspecte de identitate: dacă noul născut este băiat sau fată, cu cine va semăna, ce nume i se va da, care va fi inițierea rituală în cadrul comunității. Societatea civilă certifică identitatea noilor săi membri prin acte legale recunoscute și acceptate.

Identitatea socială, pe de altă parte, se conturează în contextul relației cu ceilalți. Aceasta se construiește pe baza similarității sau a diferențierii între indivizi și colectivități. Câteva repere ale identității sociale sunt: familia, naționalitatea, religia, cultura, afilierea politică. Grupul social conferă persoanei sentimentul apartenenței la lumea socială și devine o sursă a valorizării și semnificării, a modului de relaționare cu ceilalți.           

Creștinismul ca identitate românească

Perspectiva istorică, sociologică, religioasă, culturală și statistică a românilor evidențiază și afirmă asumarea credinței creștine.

Societatea românească își asumă creștinismul ca fiind religia cu care se identifică. În prezent, datele provizorii ale recensământului realizat în anul 2022 în România1 arată că 85,3% dintre români sunt de religie ortodoxă, 4,5% de religie romano-catolică, 3% religie reformată, 2,5% religie penticostală, 0,7% greco-catolică, 0,6% baptistă și 0,4% adventistă de ziua a șaptea. Așadar un procent de 97% din populația care și-a declarat structura confesională (ceea ce reprezintă 86% din populația rezidentă a României) este de religie creștină.

Religia este o valoare socială a românilor, practica religioasă a acestora se menține în tendințe ascendente și în prezent, comparativ cu alte țări europene. Frecventarea bisericii cunoaște însă fluctuații în funcție de vârstă, astfel generația de după căderea regimului comunist frecventează mai puțin biserica decât vârstnicii. Această tendință a populației tinere este un efect al secularismului care determină o scădere a influenței religioase în spațiul social. Datorită faptului că numărul vârstnicilor este mai mare decât al populației active, se justifică menținerea tendinței ridicate spre practica religioasă2. În acest context, păstrarea identității creștine în rândul tinerilor este o reală provocare.

Pe de altă parte, pentru caracterizarea societății actuale e tot mai frecvent utilizat termenul de societate fluidă. Paradigma noii abordări îndeamnă spre moduri noi de a gândi pentru a depăși contradicțiile dintre oameni și culturi, o gândire care să prevaleze asupra gândirii naționale. În vremurile în care oamenii se conectează utilizând tehnologia, relațiile interumane devin virtuale, se cere ca flexibilitatea să înlocuiască stabilitatea. Iată o altă provocare reală pentru păstrarea identității creștine!

Identitatea creștină este o determinare istorică, socială a poporului român. Dar, identitatea creștină se afirmă în relațiile interumane ghidate de valorile și învățăturile Mântuitorului Hristos. Păstrarea identității creștine reprezintă un act de cunoaștere și trăire în conformitate cu credința creștină, dar și un act responsabil și activ al fiecărui individ la această construcție colectivă.   

Autor: Florina Onaga

Resurse bibliografice:

  1.  https://www.recensamantromania.ro/ 
  2. Voicu, B., Rusu, H., Tufiș, C.D. (ed.). (2020). Atlasul valorilor sociale – România la 100 de ani. Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Eu am semnat! Dar tu?